la tribunal ...la Bucureşti

 

Fântâna lui Lahovari

Azi Adriana m-a târât la Tribunal! Avea ea o cauză de care era foarte preocupată ca să nu zic altcumva! Aşa că ne-am deplasat la prima oră la Bucureşti! Am avut norocul, ca de obicei la un loc în spate adică unde pot sta doar trei, iar al patrulea stă pe tampoane! Am rugat-o pe Adriana să schimbăm locurile şi a stat ca vai de ea. Eu de câte ori merg cu maxi-taxi acolo îmi găsesc loc! Am ajuns în fine la Tribunal, cauza ei sa-a rezolvat, a costat-o cât nu face. Şi aşa am nimerit şi eu la cea mai lucrativă intreprindere românească, intreprinderea justiţiei. Nu mai funcţionează oţelării, rafinării, în schimb malaxorul justiţiei e plină activitate, sunt  4 români la un proces! Şi aşa am ajuns în locul unde întâlneşti oameni cei mai prosperi ai frumoasei noastre patrii, avocaţii. Aici la Judecătorie îi întâlneşti pe oamenii în robă, mai vezi pe căuzaşi, ca Adriana, sau unii care se aflau acolo ca mine, fără nicio treabă. Mai erau şi probabil judecătoare, femeile abundă şi grefiere cu dosare. Am văzut şi o tânără foarte bine, avocată, sau asistentă, nu ştiu, că nu purta robă, dar vorbitul la telefon îi trăda meseria. Feţele avocaţilor trădau bunăstarea, nu păreau prea apăsaţi de grijile clienţilor, poate şi că erau procese civile, nu alea grele, penale, cu puşcărie la bază! Şi am profitat de această oportunitate şi ne-am plimbat prin Centrul Vechi. Era dimineaţă, aşa că nu era deschis prin cârciumi. Am făcut poze ne-am mai plimbat prin centrul Capitalei! Şi vreau să vă bucuraţi şi voi de poze!

Eu şi Traian cu lupul dacic

Restaurantul lui Mircea Dinescu

Fântâna lui Lahovari îmi stârneşte nostalgiile tinereţii studenţeşti. Este aşezată cam în acelaşi loc, o tot vedeam din tramvaiul care mă ducea în Piaţa Unirii, pe unde era Opereta, şi nu prea înţelegeam ce este cu această fântână, că pe atunci curgea şi apă din statuie. Acum cercetând pe Internet aflu că este victima duelului purtat cu Nicu Filipescu, fiind jurnalist la L'Indendence Roumaine, nu-i Claymoor, ăla era Mişu Văcărescu! Ce vremuri, boieri de viţă veche, elite zdrobite de buldozerului comunist!