Omul recent

Aceeaşi Mărie c-o nouă  pălărie!

Acesta este într-un fel o replică la comentariul prietenului meu Mihai V.!

În primul rând eu opinez că accesul la educaţie pe la care l-au făcut comuniştii nu a fost un lucru rău, dimpotrivă! Dintre aceştia fac şi eu parte şi la fel majoritatea zdrobitoare intelectualilor între 45 şi 75 de ani. Ştiu căp unii sunt împotriva definiţiei de intelectual tuturor, de-a valma. Dar dacă ai fîcut studii superioare şi foloseşti intelectul în orice profesie şi îndeletnicire eşti cuprins în această categorie. Părerea mea!

Ce a fost rău pentru această epocă şi lucrul ăsta este valabil şi astăzi în post comunism a fost că acestei noi clase de intelectuali i-au lipsit modelele, adică elita. Această elită a fost zdrobită de tăvălugul comunist şi nimic nu a înlocuit-o. În cei 45 de ani de comunism au existat, în pofida unui regim care nu promova elitismul intelectual au apărut noi elite, care au fost încurajate de oameni vechi, precum Constantin Noica, Alexandru Paleologu şi cei care au supravieţuit puşcăriile politice şi nu au părăsit ţara. Fenomenul Jurnalului de la Păltiniş rămâne mirabil şi exemplar şi cei care au fost atinşi de acest miracol rămân repere azi! Alături de aceştia sunt alţi câţiva intelectuali de mare calibru din domeniul literaturii, în special, care se constituie în alte repere admirabile intelectuale. Cred însă că a lipsit în acest timp o analiză critică a unor alţi oameni de prestigiu care să se constituie în alternative a acestor importanţi intelectuali. Aş mai spune că aceşti stimabili şi admirabili eroi ai gândirii exemplare au clacat lamentabil într-o posibilă carieră politică. De aceea ei manifestă o mare neîncredere în acţiunea politică şi resping cu dezgust această îndeletnicire. Aici cred că este marea eroarea a acestor vectori ai intelectului. Lucian Boia a arătat că există o mare lejeritate de conştiinţă şi în trecutul interbelic şi azi unii dintre intelectualii n-au rezista implicării politice, crezând că ăsta este doar rezultatul propriilor merite intelectuale. Ori pentru politică mai trebuie ceva, răbdarea, meşteşugul vorbelor, capacitatea de a impune unor grupuri de oameni cu interese diferite canalizate într-o anume direcţie.

Eroarea fundamentală a acestor intelectuali şi a snobimii dispuse să-i creadă este că îndeletnicirea politică este mizerabilă şi coruptibilă material. Ori democraţia cere existenţa luptei dintre partide pentru cucerirea puterii, parlamentarismul, disputa de idei între diverse mentalităţi politice. În democraţiile dezvoltate, în special în arealul anglo-saxon meseria de politician este o meserie ca oricare alta, rar dintre aceştia mai apar şi oamenii de stat! La noi, popor latin, politica este preocuparea tuturor, pe care o vedem reflectată cultural în piesele lui Caragiale, la Gorila lui Rebreanu sau la Moromeţii lui Preda! Asta spune despre eroarea gravă a unor intelectuali excedaţi de opţiunile populare, era iar să citez pe Neagu Djuvara, tentaţi de opţiunea cenzitară, penibilă azi şi aici se vede ciocoismul snob al acestora! Acum aceasta este absolut ridicolă când abundă gherţoii manelişti cu bani, deveniţi modele pentru unii tineri debusolaţi de rigorile capitalismului.. Oamenii simpli îşi cunosc extrem de bine interesele, confuzia predomină la cei tineri şi aici trebuie acţionat politic.

Va curge încă multă apă pe Dâmboviţa  până când şi la noi meseria de politician va deveni una obişnuită!