Oana Stoica şi dreptul la diferenţă
Sunt dintre cei care acceptă dreptul la
diferenţă. Este normal ca biserica ortodoxă să dezaprobe homoerotismul, dar
devine absolut inacceptabil atunci când unii militează agresiv în numele
credinţei mele şi a părinţilor mei. Este absolut inacceptabil că ierarhia
ortodoxă a devenit un bastion al atitudinilor retrograde de orice fel, a unui
anacronism revoltător în lumea românească de azi.
Este normal ca această problemă delicată
să fie discutată cu moderaţie şi inteligenţă peste tot, dar cu o excepţie: în şcoală! Domnişoară
Stoica, elevii au încă probleme dificile cu primitive şi derivate, cu folosirea
corectă a lui "ca şi"! Liceenii ar trebui să discute despre sărăcie,
despre voluntariatul pentru cauze bune, în folosul comunităţii. Discutarea unor
probleme delicate din această zonă în cadrul liceului poate conduce la acuze
urâte de corupere de minori şi alte alea! Aceşti tineri au tot timpul să
discute la vârste mature şi despre probleme privind LGBT.
Despre atitudini
pro-americane
Am citit recenzia lui Cristian Ghinea
făcută frumoasei cărţi a medicului româno-american Martin S. Martin (fost
Constantinescu). Au fost interesante amintirile şi experienţele sale americane.
De fapt toţi care am fost prin SUA, eu am ajuns de cinci ori, sunt extrem de
surprinşi de prospeţimea Lumii Noi. Pe mine m-au impresionat felul lor de a
munci, munca în credinţă şi afacerea lor foarte serioasă cu credinţa! Am fost
mândru când un vânzător m-a luat drept unul de prin "Chicago
neighbourhood". Prin '92 i-am prevestit unui republican de la IRI că Bush
nu mai are nicio şansă în faţa lui Clinton, prea avea tînărul, pe atunci, candidat democrat o carismă de om de succes tipic american. Am avut apoi prin
2003, la Catania, Sicilia, la un hostel de lângă piaţă, o discuţie
amuzantă cu un tânăr student cu vederi democrate de la Political Science, la Brown University că Bush, Walker de
data asta, n-are adversar serios din partea democraţilor. Tipul mi-a zis ceva
de un senator de Montana, dar n-a fost în stare să-l numească! N-am veleităţi
de Casandră în materie de politică americană, dar bunul simţ şi modul de a gândi
al americanilor mi-este destul de familiar. Sunt şi eu filo-american şi
eurocentric, noţiuni niciodată contradictorii! Însă siguranţa opţiunilor de
politică internă americană ale lui Cristian Ghinea mi se par un pic exagerate
şi cam prea arogante. Nu de alta dar şi eu privesc cu mefienţă Wall Streetul. Am
amici şi cunoştinţe acolo, fizicieni români străluciţi, cu subtile viziuni
matematice care au transformat lăcomia neruşinată a speculatorilor în extrem de
sofisticate noţiuni economic bancare, care au condus la prăbuşirea economiei
mondiale.
Joe,
RăspundețiȘtergereTe inseli profund (ca toti stangistii idealisti) in privinta USA si UE. Un individ cu ceva notorietate, Lord Palmerston a spus candva (mai lung, dar esenta este aceiasi) ca "tarile nu au prieteni sau dusmani vesnici ci doar interese vesnice". Cu alte cuvinte este chiar absurd sa presupui ca tarile au reactii altruiste. Mai mult, cred sincer (si George Friedman, alt tip interesant zice la fel) ca cel mai mare inamic potential la suprematia Americana este Europa unita. Povestea cu China poate fi cel mult temporara, China avand mereu si ciclic probleme sociale interne care i-au redus mereu in istorie potentialul ofensiv la zero. Iar India datorita geneticii nu poate rezista, daramite ataca. Well, cu Europa este alta poveste. O Europa unita, inevitabil in alianta cu Rusia (de care o apropie totul si nu o desparte nimic de la disparitia Comunismului), o Europa civilizata, technicizata, cu o piata unita de cca 800-900 milioane si cu forta ofensiva a indo-europenilor (da, poate sunt rasist) este cu totul altceva. De aici si manevrele Engleze, recuperarea unui Maoist precum Barroso, esecul Dnei Merkel de a conduce Europa (oare unde sunt arhivele STASI ?). Nu poti pune egal intre eurocentrism si pro-americansim. Mai ales cand exista aceasta prapastie inte America si Administratia sa. Cum serveste Europei aruncarea Libiei in Evul Mediu ? Un fel de repetare a cazului Mattei la alta scara ? Dar democratia Egipteana care condamna crestinii la inchisoare si supune femeile Shariei ? Doctoritele obligate sa poarte val (cate mai profeseaza). Sau in Syria unde cred ca jumatate din milionul de refugiati sunt crestinii ce fug de masacrele fanaticilor musulmani. Asa ca nu prea vad avantajele Europei. Poate in zona comerciala unde exista o competitie acerba ? Cine a sabotat prin ratinguri alarmiste finantele continentului ? S&P ? Fitch ? Firme Italiene ? Ha. Dar Dilema se ocupa prea mult cu democratia populara Basesciana pentru a mai avea timp sa se uite in jur cu obiectivitate. Ca sa nu mai intreb unde anume sunt interesele reale si vesnice ale Romanilor. M
Mi se pare originala, in momentul de fata, si nu neinteresanta, opinia ca nu China este principalul "challenger" al US, ci Europa Unita. Este adevarat ca Friedman a afirmat acest lucru dar pe atunci nu era clar cat de fulminanta va fi ascensiunea Chinei. Cred ca
Ștergerein momentul de fata este greu de sustinut opinia exprimata de domnul M. UE si US au interese comune nu in ultimul rand in a contracara anumite politici ale Chinei, de exemplu, politica Chinei de a-si mentine subevaluata moneda (yuan). De asemenea nu este exclus un acord mai substantial de liber schimb (aproape o piata comuna)intre US si UE. Revista The Economist, propunand acesta masura, arata ca ea ar duce rapid la crestere economica de cateva procente in ambele tabere. Desi un astfel de acord pare mai probabil intre US si tarile Anericii latine, asta nu exclude un acord cu UE; in schimb, un astfel de acord cu China sau Rusia pare deocamdata imposibil. In fine, este adevarat ca nu exista prieteni sau dusmani vesnici, dar nu este adevarat ca exista interese vesnice: interesele se pot schimba in timp, in functie de schimbarea situatiei la nivel global. Ori, acesta situatie s-a schimbat radical in ultimii 20 de ani. Si mai e ceva: pe langa interese comune (sau nu) mai exista si valori comune (sau nu). Faptul ca tarile UE si Statele Unite au valori comune nu poate fi neglijat. Tocmai din acest motiv, si avand in vedere faptul ca in state democratice opinia publica conteaza, este greu de presupus o alianta intre UE si Rusia, de care vorbeste domnul M, in detrimentul aliantei UE-US. Toate acestea, la care se adauga interesele (si valorile) comune in lupta impotriva islamismului politic radical, fac sa nu existe o contradictie intre europocentrismul si pro-americanismul mentionate de Joe.
In alta ordine de idei, as vrea sa-l felicit pe Joe pentru articolul Viata de student, o evocare minunata a tineretii noastre. Pastrez acest articol, impreuna cu comentariile la el, intr-o arhiva, pentru a-l putea reciti cand simt nevoia sa ma bine dispun.
Mă bucur că blogul meu a devenit forum de discuţii pentru idei care nu sunt neapărat ale mele!
ȘtergereŞi eu tind să-i dau dreptate lui Mihai şi nu lui M. SUA şi Europa sunt produsele aceleiaşi tradiţii iudeo creştine dezvoltată în Roma antică combinată cu vitalitatea germanică care astăzi dau azi diversitatea şi frumuseţea Europei, care vrem nu vrem a civilizat lumea.
China în urma Japoniei urmează acelaşi traseu economic capitalist croşetat pe mentalitatea extrem orientală a devotamentului necondiţionat, a disciplinei orientale şi a nesfârşirii populaţiei.
Cât despre "Viaţă de student", textul ăsta l-am smuls din suflet, pentru că tot ce sunt azi este rezultatul formativ a acelor ani!
Îţi mulţumesc Mihai că ţi-a plăcut!
Auzi,colega ,imi place acest anonim care-ti comenteaza slabiciunilor si are atata dreptate de ma infior...Sper sa nu-l contrazici in prostie ca pe mine ca te " taie " pe loc. d.m.
RăspundețiȘtergere