Ce măcel!

Şi Ionesco şi alţii au scris piese inspirate de acest spectacol al ororilor. Ei bine, ce se întâmplă cu Salonul Cărţii de la Paris unde România este invitată de onoare te duce cu gândul la acest tip de spectacol, teatru, film şi mai ales literatură!

Franţa, sora noastră mai mare ne invită de onoare la acest salon al cărţii şi Micul Paris ia foc! Chivuţe culturale autohtone îşi dau poalele peste cap să admirăm floricica vineţie care poartă numele ruşinos   al obiectului iubirii! Cărtărescu atac devastator la ICR! Deci suntem invitaţi de cea mai prestigioasă cultură europeană, fără supărare pentru anglo-saxoni, mai ales cei filo, Parisul rămâne Paris şi oricare american visează lansarea şi prestigiul la Paris, nu la New York sau aferim! .... la Los Angeles! Şi noi asta facem, că suntem cu toţi români, mai mult sau mai puţin ....puneţi dumneavoastră ce vreţi!

Chiar nu-l înţeleg pe Mircea Cărtărescu, fumurile selecţiei la Nobel chiar i-a luat minţile? După câte ştiu pentru toţi scriitorii români organismul care-i reprezintă este Uniunea Scriitorilor şi nu ICR, sau orice altă instituţie de stat. Doar US care este asociaţie liberă, fără condiţionări bugetare vorbeşte cu adevărat în numele lor. Văd că această instituţie nici nu a fost întrebată cine ar fi cei care să reprezinte cărţile scrise în limba română. Poate greşesc, cărţi mai le scriu şi alţii inclusiv ingineri, fizicieni, jurişti şi alţii, dar la Paris este vorba de scriitori.

ICR este o instituţie de propagandă, creată pe lângă Ministerul de Externe. Doamna Mungiu Pipiddi are o opinie radicală, n-ar finanţa ICR! Există şi opinia independentă a amicului Val D. că la New York nu s-a auzit de ICR, doar nişte nostalgici români îşi fac veacul pe acolo şi d'aia marele scandal intern de la Bucureşti cu poneiul roz, acolo vreun irlandez de la Poliţie a fost deranjat să se uite şi a zis OK şi cu asta basta! Măcar doamna Şuteu o fi fost eficace  ca lobbyistă a tinerilor mâzgălitori de ziduri, or fi acu' angajaţi pe la v'un teatru de pe Broadway? Probabil că ICR este eficace la culturi mici, Dl. Şafran face treabă excelentă la Stockholm şi cu ajutorul relaţiilor personale, mai este şi Gabriela Melinescu acolo! În Israel există o importantă diasporă din România şi ICR este binevenit. Rămâne de văzut unde este util şi unde se toacă banii da-n boulea! Că asta este ICRul, un mijloc de tocat banii României pe găşti. Nu mai sunt ai noştri, sunt răi ai lui Marga, nici n-a apucat Marga să tragă un fâs că sar căuzaşii să-l conteste, mai ales cei care au profitat ierte-mi-se părerea! Că totuşi cultura română nu se rezumă la Cărtărescu, Pleşu, Patapievici, Liiceanu. Nici Emil Hurezeanu nu agreează furtuna asta în paharul dâmboviţean. Păcat că în cloaca asta a intrat şi Conu' Djuvara, sau poate sastisit de Paris, n-a mai vrut să vină? Cu ICRul este o poveste, morga lui Patapievici impune, mă uitam cum îi explica lui Andrei  ce a scris în Parabolele lui Isus, de-şi pusese degetele le gură, la peroraţia lui Horia, nu-i aşa?

Asta suntem noi, jucăm pe mize mici şi nu avem patriotismul  să fim mândri când trebuie!

Scriu astea şi-mi vărs oful, dac-aş scrie pe forumul vreunui ziar aş fi luat la şuturi de tot felul de neaveniţi, măcar dumneavoastră sunteţi corespondenţii, mai deştepţi sau cel puţin la fel ca acela care-şi dă cu presupusul. Aşa că vă rog să mă comentaţi, oricum n-aveţi dreptate, că-i blogul meu şi scriu ce vreau în el!