vineri, 29 martie 2013

Culese de prin Dilema veche

Ultimul număr din martie al Dilemei vechi este însoţit ca de obicei de Dilemateca! Este unul din numerele cele mai bune pe care le-am citit în ultimul timp. Tema săptămânii este realizată de Andrei Manolescu şi este dedicată agriculturii româneşti. Am aflat de la o cercetătoare româncă de faptul că roşiile nu au gust că sunt astfel selecţionate să ţină mult sau că acelea care conţin pesticide sunt tari şi verzi la codiţă. Doar ale lui Gigi, legumicultoarea din Turnu Măgurele sunt foarte bune la gust şi se strică relativ rapid! Am încredere în mâncarea românească, prefer brânza de la o brânzăriţă argeşeancă, sau de la un Moromete din Siliştea Gumeşti a lui Marin Preda. În ultimul timp cumpăr doar lapte românesc pentru cafea. Este şi un interviu luat lui Cioloş, preocupat  de dezvoltarea micii proprietăţi agricole din România. Argumentul lui Gabriel Giurgiu este interesant şi probabil adevărat, aceşti mici intreprinzători agricoli refuză asocierea pe motiv de emitere de facturi care înseamnă impozitare. Şi aşa profită doar marii latifundiari de tipul lui Porumboiu de subvenţiile UE.
Aflu că Mircea Vasilescu renunţă la comentariul săptămânal. Este păcat pentru că era un editorialist interesant, chiar dacă vederile noastre difereau. 
Andrei Pleşu se disculpă la acuzele ambasadorului francez că a lipsit de la Salonul parizian, cam subţiri justificări pentru un fost diplomat şi ministru de externe. 
Cât despre articolul lui Ghinea legat de justiţie, sper să mă ferească Dumnezeu de un judecător a la Ghinea, şi el să aibă parte de unul cu mentalităţi ca ale lui. Oricum comite eroarea de a publica un  pasaj din din justificarea pedepsei date lui Năstase. Judecătorii ăia judecă pe impresii. Tot în grupajul dedicat agriculturii apare un insert despre una din cele mai discutabile afaceri, aceea cu gripa aviară, care a fost o mare escrocherie coordonată de ministrul agriculturii de atunci Gheorghe Flutur.  O firmă a comis malversaţii vânzând substanţe care nu erau bune la nimic, iar succesorul Traian Decebal Remeş nu a găsit în minister niciun certificat care să ateste această pestă. Nu sunt un adept al teoriei conspiraţiei, dar arestarea şi băgarea acestuia în puşcărie, sugerată de acest insert mă pune pe gânduri. Povestea corupţiei lui Remeş este foarte discutabilă, scena acestui flagrant delict a fost popularizată la tevere de tovarăşa Culcer, straşnică suporteră portocalie şi băsesciană. Toate se bazează pe acuzele unui escroc şi a atitudinilor curioase ale unui dobitoc, mahăr ex-ţărănist Avram Mureşan. Pe de altă parte nu-mi place de loc Flutur, mi se părea prea unsuros şi demagog din vremea ministeriatului său liberal, are în portofoliu şi imbecilitatea cu oile puse să scrie pe dealuri Bucovina la vizita catindatului prezidenţial Băsescu! 
Singura mea frustrare la Dilemă este că au redus la un singur articol pagina scrisorilor de la cititori. Chiar cititorii Dilemei meritau asta? Se vede că lipseşte Radu Cosaşu care găsea cititorii la fel de inteligenţi ca autorii articolelor şi îi selecţiona pe a doua pagină a revistei!

Aseară am urmărit dezbaterea de la Realitatea cu Andreea Creţulescu şi Rareş Bogdan legată de articolul complet stupid şi prostesc al lui Sorin Ioniţă despre care am scris anterior. Rareş Bogdan care este clujean era foarte pornit, la fel cum a constatat mai demult şi la Ana Blandiana. Ei cunosc foarte bine ipocrizia manipulativă ungurească, aş spune în special a factorilor politici. Şi mie mi s-a urcat sângele în cap când am auzit că trebuie să ai aprobarea conducerii şcolii  Sabinei ca să intonezi Imnul Naţional de 1 Decembrie. Păi să avem grijă de sensibilităţi maghiare, dar să suportăm nesimţirea ungurească? Şi aş face o netă discriminare între ungurii obişnuiţi şi cei care fac politică şi extremisme. Cred că cei mai eleganţi şi amabili oameni pe care i-am întâlnit prin călătoriile mele sunt budapestanii, încercau să ne ajute şi prin semne, neştiind o limbă de circulaţie (în primul rând engleză, dar în ultimul timp s-a reparat şi asta!). Şi cel mai detestabili sunt cei din regnul Sorin Ioniţă, care n-au nicio mândrie, doar comportament de slugi!

Azi ecranele erau pline de care este salariul românilor pe judeţe. Am găsit şi topul veniturilor românilor tot pe judeţe, că-i totuşi o diferenţă! Ultimul judeţ, din nou este Vasluiul natal al lui Porumboiu. Nici Maramureş nu stă strălucit, dar acolo oamenii parcă o duc mai bine ca în Regat şi mă miră că şi Suceava stă prost! Sunt locuri unde sunt excelente pensiuni rurale. Văd că şi Giurgiu sau Olt stau prost, zone de unde zarzavagii aprovizionează cu legume marile oraşe, Bucureşti, respectiv Slatina, Craiova sau Piteşti. Am constatat în peregrinările mele pe malul Oltului inferior că unii sunt chiar prosperi şi că imaginea unei zone sărace se estompează. Mulţi chiaburi, intreprinzători au solarii  şi la fel ca Gigi au grijă să ne ofere trufandale de sezon pe care nu le visam în comunismul evocat nostalgic de tot felul de ziarişti locali. Că eram, noi argeşenii teribil de ocupaţi cu producţia industrială! Dacă ar arunca o privirea pe statistici ar trebui să tacă mâlc. Motivul de nostalgie la îndemână este afacerea Oltchim cu secţia piteşteană de Arpechim şi rafinăria care stau şi nu produc demult, dar oamenii aşteaptă salarii, urlă în ei asistenţa socială mincinoasă din vremea comunistă. Poate mi se reproşează, da tu ce faci? Eu am ajuns pensionar, şi mulţumesc lui Dumnezeu am o pensie acceptabilă comparativ cu vremurile. Mie însă nu-mi plac ipocriziile, la venituri Argeşul este pe locul 4, după Bucureşti, Ilfov (adică tot aia!), Timiş şi noi. Cum se spune ciocul mic la plângeri! P’acilea, a apărut Liza Draxlmaier şi  a crescut cea de componente auto, în jurul Mioveniului au înflorit cel puţin 10 intreprinderi legate de Dacia aşa că să nu se mai plângă jurnaliştii locali. Au dispărut cele mai poluante industrii ale locului, cauciucul şi Arpechimul care este mină de inox, dacă nu s-a negociat inteligent la privatizare!   

Aflu cu bucurie de la Radu V. şi din blogul lui Horia Gârbea că Nicolae Manolescu a fost ales membru titular al Academiei Române. Era normal, la timp, că academicienii sunt venerabili, pentru că fostul preşedinte Eugen Simion, ploieştean şi coleg al lui Nichita Stănescu este un important critic literar din epoca Nicolae Manolescu!

Am descoperit nişte You Tube care-mi dau la rând hard rock şi am ascultat mult Deep Purple! Ce vremuri, îmi amintesc de colegii mei Vlad Vasilescu şi Radu Gheorghiu şi ei fani şi specialiştii noştri pe la sfârşitul anilor '60!

Voiam să scriu mai multe dar mi s-a dus inspiraţia!

4 comentarii:

  1. Draga Joe, de 20 de ani tot astept sa aud de la cineva de ce agricultura trebuie sa fie in Romania un obiectiv in sine. In primul rand, orice manual de economie o sa iti explice de ce industriile mature au investitii mari de capital, cu capital captive, exit costs mari si implicit profitabilitati mici. Pot fii maxim cash generators, dar numai cu conditia unor investitii tehnologice mari si reducerea dramatica a mainii de lucru. Asa cum am mai spus, agricultura este un subiect numai pentru analfabetii economici, pareristii e prin mass media sau ministrii numiti la negociere. Semanatorismul idiot care ne bantuie (acum poetul Vosganian vorbeste de planuri de stat pentru a re-tehnologiza industria ! Maine –poimaine vine cineva si nu va vorbi de vocatia de culegatori-vanatori a Romanilor) are la baza nostalgiile autarhice ale unui popor inca ne-orasenizat. Asa se face ca singurul lucru real bun care il putea face un govern pentru agricultura, liberalizarea tranzactiilor cu pamant nu s-a facut nici in 20 de ani si inca avem 47% din populatie in agricultura autarhica cu o medie sub un hectar. Dl. Cetatean francez Ciolos poate face planuri a la Bruxelles, cum sa mai fui niste milarde si cum sa mituiesti votantul francez cu banii altora. Intre timp, local, marii investitori din agricultura sunt vazuti nu ca niste eroii ci ca lipitori ai poporului. Aferim !
    Intamplarea face sa cunosc bine situatia zarzavagiilor din oltenia de sud. In paranteza, zona re-colonizata cu bulgari din sud dupa devastarile de la sf secolulul XVIII ale lui Pasvante Oglu Chiorul, rebelul bey de Vidin. Bulgarii astia, muncitori si meseriasi buni in ale zarzavatului au fost in sec XIX micii capitalisti agricoli ai tarii. Chiar si azi sunt buni, muncesc de rup, au sere si irigatii (fara access la creditele agricole sau la bani UE ca cine are timp de prostii cand varza paleste in camp). Dar nu au reusit sa isi dezvolte firme de en-gross (nu se pricep) si comunismul i-a speriat e asociere. Sunt si azi capitalisti, dar din ce in ce mai multi au abandonat caratul cepeii cu Dacia in Ardeal si prefera sa vand la intermediary. Alti mici capitalisti in devenire. Dar astia sunt “speculantii” de care vorbeste cu ura Dilema ta veche. Repet cam tot raul de perceptie in Romania vine de la tipi fara pregatire care isi dau cu parerea in zone unde nici macar nu stiu ca exista teorii si analize stiintifice. O confruntare intre un blogger ce a terminat ziaristica la Hyperion si un MBA de la Chicago
    Cu ungurii niciodata nu am inteles ce avem. Poate pentru ca am citit ceva istorie. Faptic vorbind, Tinutul Secuiesc nu a fost nici o secunda pamant romanesc. Probabil ca si ei ar fi mai maleabili daca nu le-am pune mereu in fata o reactive de taur beat. Trebuie retinut ca Rupea era cetate de piatra cam cu 50 de ani inainte ca bulgaro-cumanii ce constituiam nobilimea locala pe vremea Ioanitilor sa fie pomeniti la sud de Carpati.
    Daca ieri ti-am trimis ceva ce pleca de la Ravel, Astazi iti dau doua piese excelente pe linia Borodin/Grieg/Stavrinski/Bartok:
    http://www.youtube.com/watch?v=HyBqdTgnpNQ
    http://www.youtube.com/watch?v=6WVAdT27MdE
    M

    RăspundețiȘtergere
  2. Aici nu-i vorba ce avem noi şi n-au ei. Este vorba de respect! La nivelul obişnuit nu-i nicio problemă, problema este la nivel de politicieni, mai ales la unii care se îndoapă cu naţionalisme, la ambele naţii! Afacerea asta nici nu a stârnit reacţii la nivelul de sus, mai bine dar la nivel comun sunt mari scandaluri. Şi povestea este generată de o profesoară excesivă româncă care dorea să nu-i jignească pe unguri şi de aici tămbălăul.
    Vorbind de Rupea, da este o cetate săsească a coloniştilor germani. Or fi şi d'ale ungurilor, noi aveam în vremea aia Cetatea de floci şi Vicina cu prima episcopie ortodoxă a Ungrovlahiei (vezi până şi numele prim al Ţării Româneşti ne leagă de unguri.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cetatea de Floci si Vicina (unii zic ca e aceiasi chestie) sunt bizantine, nu romanesti. Vicina era de altfel sediul Classus Danubienssis si pomenita in De Aedificia la o epoca cand aici erau inca gepizii germani. Rupea nu a fost saseasca ci castrum reggio, cetate regala. Ladislau Kun a detinut-o cand s-a rasculat.
    M

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bizantine adevărat, dar la fel cu Ragusa - Dubrovnik era o colonie veneţiană unde se vorbea slavoneşte!
      Aşa că unii erau administratorii bizantini dar vulgul - pulimea cum zice conu' Djuvara erau străromâni!
      Şi în mod sigur nu bizantinii se trăgeau de floci, asta era meseria păcurarilor din care provenim!

      Ștergere