Ultimul număr din martie al Dilemei vechi este însoţit ca de obicei de Dilemateca! Este unul
din numerele cele mai bune pe care le-am citit în ultimul timp. Tema săptămânii
este realizată de Andrei Manolescu şi este dedicată agriculturii româneşti. Am
aflat de la o cercetătoare româncă de faptul că roşiile nu au gust că sunt
astfel selecţionate să ţină mult sau că acelea care conţin pesticide sunt tari
şi verzi la codiţă. Doar ale lui Gigi, legumicultoarea din Turnu Măgurele sunt
foarte bune la gust şi se strică relativ rapid! Am încredere în mâncarea
românească, prefer brânza de la o brânzăriţă argeşeancă, sau de la un Moromete
din Siliştea Gumeşti a lui Marin Preda. În ultimul timp cumpăr doar lapte
românesc pentru cafea. Este şi un interviu luat lui Cioloş, preocupat de
dezvoltarea micii proprietăţi agricole din România. Argumentul lui Gabriel
Giurgiu este interesant şi probabil adevărat, aceşti mici intreprinzători
agricoli refuză asocierea pe motiv de emitere de facturi care înseamnă
impozitare. Şi aşa profită doar marii latifundiari de tipul lui Porumboiu de
subvenţiile UE.
Aflu că Mircea
Vasilescu renunţă la comentariul săptămânal. Este păcat pentru că era un editorialist
interesant, chiar dacă vederile noastre difereau.
Andrei Pleşu se disculpă la
acuzele ambasadorului francez că a lipsit de la Salonul parizian, cam subţiri
justificări pentru un fost diplomat şi ministru de externe.
Cât despre
articolul lui Ghinea legat de justiţie, sper să mă ferească Dumnezeu de un
judecător a la Ghinea, şi el să aibă parte de unul cu mentalităţi ca ale lui.
Oricum comite eroarea de a publica un pasaj din din justificarea pedepsei
date lui Năstase. Judecătorii ăia judecă pe impresii. Tot în grupajul dedicat
agriculturii apare un insert despre una din cele mai discutabile afaceri, aceea
cu gripa aviară, care a fost o mare escrocherie coordonată de ministrul
agriculturii de atunci Gheorghe Flutur. O firmă a comis malversaţii vânzând substanţe care nu erau bune la nimic, iar succesorul Traian Decebal
Remeş nu a găsit în minister niciun certificat care să ateste această pestă. Nu
sunt un adept al teoriei conspiraţiei, dar arestarea şi băgarea acestuia în
puşcărie, sugerată de acest insert mă pune pe gânduri. Povestea corupţiei lui
Remeş este foarte discutabilă, scena acestui flagrant delict a fost
popularizată la tevere de tovarăşa Culcer, straşnică
suporteră portocalie şi băsesciană. Toate se bazează pe acuzele unui escroc şi
a atitudinilor curioase ale unui dobitoc, mahăr ex-ţărănist Avram Mureşan. Pe de
altă parte nu-mi place de loc Flutur, mi se părea prea unsuros şi demagog din
vremea ministeriatului său liberal, are în portofoliu şi imbecilitatea cu oile
puse să scrie pe dealuri Bucovina la vizita catindatului prezidenţial Băsescu!
Singura mea
frustrare la Dilemă este că au redus la un singur articol pagina scrisorilor de la cititori. Chiar cititorii Dilemei meritau asta? Se vede că lipseşte Radu Cosaşu
care găsea cititorii la fel de inteligenţi ca autorii articolelor şi îi
selecţiona pe a doua pagină a revistei!
Aseară am urmărit
dezbaterea de la Realitatea cu Andreea Creţulescu şi Rareş Bogdan legată de
articolul complet stupid şi prostesc al lui Sorin Ioniţă despre care am scris
anterior. Rareş Bogdan care este clujean era foarte pornit, la fel cum a
constatat mai demult şi la Ana Blandiana. Ei cunosc foarte bine ipocrizia
manipulativă ungurească, aş spune în special a factorilor politici. Şi mie mi
s-a urcat sângele în cap când am auzit că trebuie să ai aprobarea conducerii
şcolii Sabinei ca să intonezi Imnul Naţional de 1 Decembrie. Păi să avem
grijă de sensibilităţi maghiare, dar să suportăm nesimţirea ungurească? Şi aş
face o netă discriminare între ungurii obişnuiţi şi cei care fac politică şi
extremisme. Cred că cei mai eleganţi şi amabili oameni pe care i-am întâlnit
prin călătoriile mele sunt budapestanii, încercau să ne ajute şi prin semne, neştiind
o limbă de circulaţie (în primul rând engleză, dar în ultimul timp s-a reparat
şi asta!). Şi cel mai detestabili sunt cei din regnul Sorin Ioniţă, care n-au
nicio mândrie, doar comportament de slugi!
Azi ecranele erau pline de care este
salariul românilor pe judeţe. Am găsit şi topul veniturilor românilor tot pe judeţe,
că-i totuşi o diferenţă! Ultimul judeţ, din nou este Vasluiul natal al lui
Porumboiu. Nici Maramureş nu stă strălucit, dar acolo oamenii parcă o duc mai
bine ca în Regat şi mă miră că şi Suceava stă prost! Sunt locuri unde sunt excelente
pensiuni rurale. Văd că şi Giurgiu sau Olt stau prost, zone de unde zarzavagii
aprovizionează cu legume marile oraşe, Bucureşti, respectiv Slatina, Craiova
sau Piteşti. Am constatat în peregrinările mele pe malul Oltului inferior că
unii sunt chiar prosperi şi că imaginea unei zone sărace se estompează. Mulţi
chiaburi, intreprinzători au solarii şi
la fel ca Gigi au grijă să ne ofere trufandale de sezon pe care nu le visam în
comunismul evocat nostalgic de tot felul de ziarişti locali. Că eram, noi
argeşenii teribil de ocupaţi cu producţia industrială! Dacă ar arunca o
privirea pe statistici ar trebui să tacă mâlc. Motivul de nostalgie la îndemână este
afacerea Oltchim cu secţia piteşteană de Arpechim şi rafinăria care stau şi nu
produc demult, dar oamenii aşteaptă salarii, urlă în ei asistenţa socială
mincinoasă din vremea comunistă. Poate mi se reproşează, da tu ce faci? Eu am
ajuns pensionar, şi mulţumesc lui Dumnezeu am o pensie acceptabilă comparativ
cu vremurile. Mie însă nu-mi plac ipocriziile, la venituri Argeşul este pe
locul 4, după Bucureşti, Ilfov (adică tot aia!), Timiş şi noi. Cum se spune
ciocul mic la plângeri! P’acilea, a apărut Liza Draxlmaier şi a crescut cea de componente auto, în jurul
Mioveniului au înflorit cel puţin 10 intreprinderi legate de Dacia aşa că să nu
se mai plângă jurnaliştii locali. Au dispărut cele mai poluante
industrii ale locului, cauciucul şi Arpechimul care este mină de inox, dacă nu s-a
negociat inteligent la privatizare!
Aflu cu bucurie de
la Radu V. şi din blogul lui Horia Gârbea că Nicolae Manolescu a fost ales
membru titular al Academiei Române. Era normal, la timp, că academicienii sunt
venerabili, pentru că fostul preşedinte Eugen Simion, ploieştean şi coleg al
lui Nichita Stănescu este un important critic literar din epoca Nicolae
Manolescu!
Am descoperit
nişte You Tube care-mi dau la rând hard rock şi am ascultat mult Deep Purple!
Ce vremuri, îmi amintesc de colegii mei Vlad Vasilescu şi Radu Gheorghiu şi ei
fani şi specialiştii noştri pe la sfârşitul anilor '60!
Voiam să scriu mai multe dar mi s-a dus
inspiraţia!
Draga Joe, de 20 de ani tot astept sa aud de la cineva de ce agricultura trebuie sa fie in Romania un obiectiv in sine. In primul rand, orice manual de economie o sa iti explice de ce industriile mature au investitii mari de capital, cu capital captive, exit costs mari si implicit profitabilitati mici. Pot fii maxim cash generators, dar numai cu conditia unor investitii tehnologice mari si reducerea dramatica a mainii de lucru. Asa cum am mai spus, agricultura este un subiect numai pentru analfabetii economici, pareristii e prin mass media sau ministrii numiti la negociere. Semanatorismul idiot care ne bantuie (acum poetul Vosganian vorbeste de planuri de stat pentru a re-tehnologiza industria ! Maine –poimaine vine cineva si nu va vorbi de vocatia de culegatori-vanatori a Romanilor) are la baza nostalgiile autarhice ale unui popor inca ne-orasenizat. Asa se face ca singurul lucru real bun care il putea face un govern pentru agricultura, liberalizarea tranzactiilor cu pamant nu s-a facut nici in 20 de ani si inca avem 47% din populatie in agricultura autarhica cu o medie sub un hectar. Dl. Cetatean francez Ciolos poate face planuri a la Bruxelles, cum sa mai fui niste milarde si cum sa mituiesti votantul francez cu banii altora. Intre timp, local, marii investitori din agricultura sunt vazuti nu ca niste eroii ci ca lipitori ai poporului. Aferim !
RăspundețiȘtergereIntamplarea face sa cunosc bine situatia zarzavagiilor din oltenia de sud. In paranteza, zona re-colonizata cu bulgari din sud dupa devastarile de la sf secolulul XVIII ale lui Pasvante Oglu Chiorul, rebelul bey de Vidin. Bulgarii astia, muncitori si meseriasi buni in ale zarzavatului au fost in sec XIX micii capitalisti agricoli ai tarii. Chiar si azi sunt buni, muncesc de rup, au sere si irigatii (fara access la creditele agricole sau la bani UE ca cine are timp de prostii cand varza paleste in camp). Dar nu au reusit sa isi dezvolte firme de en-gross (nu se pricep) si comunismul i-a speriat e asociere. Sunt si azi capitalisti, dar din ce in ce mai multi au abandonat caratul cepeii cu Dacia in Ardeal si prefera sa vand la intermediary. Alti mici capitalisti in devenire. Dar astia sunt “speculantii” de care vorbeste cu ura Dilema ta veche. Repet cam tot raul de perceptie in Romania vine de la tipi fara pregatire care isi dau cu parerea in zone unde nici macar nu stiu ca exista teorii si analize stiintifice. O confruntare intre un blogger ce a terminat ziaristica la Hyperion si un MBA de la Chicago
Cu ungurii niciodata nu am inteles ce avem. Poate pentru ca am citit ceva istorie. Faptic vorbind, Tinutul Secuiesc nu a fost nici o secunda pamant romanesc. Probabil ca si ei ar fi mai maleabili daca nu le-am pune mereu in fata o reactive de taur beat. Trebuie retinut ca Rupea era cetate de piatra cam cu 50 de ani inainte ca bulgaro-cumanii ce constituiam nobilimea locala pe vremea Ioanitilor sa fie pomeniti la sud de Carpati.
Daca ieri ti-am trimis ceva ce pleca de la Ravel, Astazi iti dau doua piese excelente pe linia Borodin/Grieg/Stavrinski/Bartok:
http://www.youtube.com/watch?v=HyBqdTgnpNQ
http://www.youtube.com/watch?v=6WVAdT27MdE
M
Aici nu-i vorba ce avem noi şi n-au ei. Este vorba de respect! La nivelul obişnuit nu-i nicio problemă, problema este la nivel de politicieni, mai ales la unii care se îndoapă cu naţionalisme, la ambele naţii! Afacerea asta nici nu a stârnit reacţii la nivelul de sus, mai bine dar la nivel comun sunt mari scandaluri. Şi povestea este generată de o profesoară excesivă româncă care dorea să nu-i jignească pe unguri şi de aici tămbălăul.
RăspundețiȘtergereVorbind de Rupea, da este o cetate săsească a coloniştilor germani. Or fi şi d'ale ungurilor, noi aveam în vremea aia Cetatea de floci şi Vicina cu prima episcopie ortodoxă a Ungrovlahiei (vezi până şi numele prim al Ţării Româneşti ne leagă de unguri.
Cetatea de Floci si Vicina (unii zic ca e aceiasi chestie) sunt bizantine, nu romanesti. Vicina era de altfel sediul Classus Danubienssis si pomenita in De Aedificia la o epoca cand aici erau inca gepizii germani. Rupea nu a fost saseasca ci castrum reggio, cetate regala. Ladislau Kun a detinut-o cand s-a rasculat.
RăspundețiȘtergereM
Bizantine adevărat, dar la fel cu Ragusa - Dubrovnik era o colonie veneţiană unde se vorbea slavoneşte!
ȘtergereAşa că unii erau administratorii bizantini dar vulgul - pulimea cum zice conu' Djuvara erau străromâni!
Şi în mod sigur nu bizantinii se trăgeau de floci, asta era meseria păcurarilor din care provenim!