Bentiţa Sabinei

N-am comentat nimic despre bentiţa Sabinei! Această întâmplare demonstrează ipocrizia unor minoritari despre sentimentul că sunt nedreptăţiţi la noi. Degeaba ne cer ungurii să fim calmi, când de 15 martie ei ies cu cocarde tricolore roşu alb verde şi îi comemorează pe eroii de la 1948 cu care românii ardeleni au avut confruntări sângeroase, pe care toţi le-am vedea uitate. Chiar dacă gestul Sabinei a fost cumva sfidător, să apari de 15 martie cu tricolorul românesc într-o şcoală din zona secuiască, majoritar maghiară. Iritaţi şi enervaţi au ameninţat-o pe colega lor româncă. Ca drept răspuns mulţi tineri din ţara noastră au manifestat în sprijinul Sabinei. Tot capitalul de simpatie legat de steagul secuiesc s-a dus pe apa Mureşului şi a Oltului care izvorăsc din aceeaşi zonă secuiască! Cum poţi să te revolţi şi să ameninţi un cetăţean român care-şi afişează însemnele naţionale în România, nu în Ungaria unde să spunem că ar fi fost nepotrivit. Dacă este să ne aducem aminte de momente eroice să ne bucurăm fiecare în parte, fără să ne irite sensibilităţile, sau măcar să avem bunul simţ să nu ne arătăm nervoşi.

Am citit un interviu interesant luat lui Nicolae Manolescu. Ce este mai important este că Manolescu este dintre puţinii intelectuali de mare prestigiu care a experimentat politica. A fost şef de partid, a umblat prin ţară în acest scop, a eşuat cu PAC şi a renunţat la politică. Spre deosebire de alţi intelectuali importanţi ştie bine ce înseamnă politica şi dacă intri în această zonă ce sacrificii trebuie să faci. Demnităţile publice nu le primeşti doar dacă ai avut nişte contribuţii de natură culturală sau intelectuală.   Şi politica este o meserie şi intelectualii trebuie să înţeleagă asta. Asta încerc să-i explic lui Valeriu, care de la New York a rămas pe paradigma rezistenţei intelectuale în faţa dictaturii comuniste. Revelaţia asupra acestora după Revoluţie este că şi aceştia sunt oameni, pot greşi, au mentalităţi şi opţiuni care ţin de firescul omenesc, în plus sunt mânaţi de vanităţi absolute!

Circul de la PDL continuă. Astăzi trebuie să se răspundă la contestaţiile privind votul la alegerea preşedintelui. Să-i mai văz pe finii snobi ai acestei adunături de chivuţe care-şi dau poalele peste cap cum se mai exprimă. PDL este un experiment politic sortit eşecului. Traian Băsescu a dovedit o mare intuiţie politică, atunci când a ridicat acest partiduleţ de 5% la incredibilul rezultat de 34%, exploatând slăbiciunile pesediste şi liberale, mizând pe lupta împotriva infracţiunilor şi corupţiei. Totul s-a spart ca un balon de săpun pentru că această acţiune era manopera unor ipocriţi infractori la rândul lor în frunte cu chiar Băsescu, expert în sfeterisit case din domeniul celor retrocedabile şi cu mari probleme privind flota. Privind infrastructura de transport  se observă decăderea evidentă a activităţii navale, porturile sunt nişte ruine ruginite şi pe de altă parte a căii ferate! Despărţirea de PDL a preşedintelui Traian Băsescu îl pune din nou într-o situaţie de încălcarea a Constituţiei şi după cum spunea prietenul Iulian Ţ. ar trebui măcar trimis un raport Comisiei Europene de cum preşedintele Băsescu arată imparţialităţile pe care i le cere Constituţia şi pe baza cărora a fost salvat de aceeaşi Comisie astă vară.  Discuţia despre dreapta lui Traian Băsescu este cam penibilă, pentru că el simbolizează populismul cel mai deşănţat şi în nici un caz valorile de dreapta conservatoare sau măcar demo-creştine.

P.S. Ascult la radio astăzi dimineaţa o declaraţia care m-a cam pus pe gânduri. Conu' Neagu Djuvara are gânduri prezidenţiale! Are 97 de bani şi cum a zis şi Ionuţ Z. nici de papă nu mai este bun! Este un istoric foarte drag mie, dar cine i-o fi băgat în cap asta nu-i zdravăn. Conu' Neagu a trecut demult şi de vârsta memoriilor, dar-mi-te de acţiuni electorale, aferim....