Vlad Zografi

Un telefon primit astă seară mi-a amintit de o omisiune de neiertat. În pălăvrăgeala mea cvasi zilnică de blogger am uitat un eveniment important, cronica elogioasă din Dilema veche a Valentinei Sandu Dediu la cartea de eseuri a prietenului meu Vlad Zografi, Infinitul dinăuntru. L-am trezit pe Vlad din somn aproape, am fost matinal, mergeam spre Bucureşti la cursul de joi.  Este a doua cronică entuziastă, după cea a lui Cosmin Ciotloş, de săptămâna trecută din România Literară. 

Îl cunosc pe Vlad Zografi demult, de demult.... din 1985, când la institut debarca încă un lot de tineri fizicieni deosebiţi. A fost o prietenie instantanee. I-am cunoscut familia, ştiam că Vlad este un om cu preocupări literare, scrie teatru. Viaţa şi-a urmat cursul, Vlad a făcut în Franţa un doctorat în particule elementare, dar s-a întors ferm decis să facă literatură. A devenit redactor la Humanitas şi unul dinte cele mai promiţătoare nume din literatură de după 1989. 

 Dacă citiţi o carte în redacţia lui Vlad Zografi aveţi garanţia calităţii, trece prin ochii unui om extrem de scrupulos. Vlad este un tip parcimonios, nu-şi pierde vremea cu articole efemere prin ziare sau reviste, sau ca mine cu stupidităţi de blogger, scrie mai rar şi uite că acum cu cartea sa de eseuri este man of the moment! 

Cum scrie şi dezvoltă idei Vlad Zografi pare a fi îndreptăţit să ţină un curs de filosofie muzicală la Conservator! 

Mai ştim pe unii care au ajuns profesori la UNATC doar uitându-se la filme.

Mărturisesc că scriu aceste rânduri pe fondul muzical al Concertului nr. 21 de Mozart, în interpretarea genială a lui Dinu Lipatti, cum mi l-a recomandat dirijorul Alexandru Ganea! Este febleţea mea amintindu-mi mereu de frumosul film Elvira Madigan!

Da, sunt mândru că sunt prieten cu unul din cei mai inteligenţi şi pătrunzători oameni pe care-i cunosc!