Jurnalul de luni dimineaţa

De câteva zile sunt în dialog cu mai mulţi prieteni privind economia românească. Mircea P. mi-a trimis o listă cu întreprinderile care s-au închis, Cristi Z. mă întreabă dacă mai suntem în stare să facem să meargă industria creată de Ceauşescu, Iulian Ţ. se încălzise în asemenea hal de faptul că Ponta şi guvernul lui nu au un plan de reindustrializare şi că nu pot rezolva dilemele industriei româneşti.

Şi acum să clarificăm nişte lucruri. Ceauşescu în nebunia sa neo-stalinistă a dorit o economie autarhică, în stare să producă tot ce înseamnă obiect industrial din fier. Ne lăudam cu una din cele mai mari producţii de oţel pe cap de locuitor din lume, împins de Leana, proasta din capul s(t)atului s-a dezvoltat o industrie petrochimică mult peste posibilităţile de extracţie de petrol din România. Pentru a întreţine această imensă industrie creatoare de industrii, nivelul de trai al românilor a fost sacrificat. Agricultura neglijată a primit ordinul să întreţină foamea de resurse, minereu de fier, cocs, petrol adus cu mineraliere şi petroliere conduse şi de actual cârmaci al României. După 1990 Petre Roman a fost confruntat cu dilema mormanului de fier vechi. Marile combinate de utilaj greu au cam dispărut de la Iaşi, Cluj, Craiova, de IMGB nu se mai aude, clasica Malaxa, devenită 23 August face orice numai locomotive nu! FMUAB, Autobuzul şi Semănătoarea au devenit clădiri de birouri. Unele din întreprinderile industriale româneşti au dispărut, mai ales din cauza nevolniciei directorilor, incapabili să devină manageri. Norocul industriei româneşti  a fost că au existat unele care interesau întreprinzătorii străini. Unele privatizări au fost catastrofe, au fost dispute şi cu sindicalişti cretini, care au îngropat întreprinderi viabile, vezi Semănătoarea, unii au fost omorâţi, vezi povestea şi scandalul de la Iaşi cu Fierarii Veseli  (sau Vesely) din Cehia. O privatizare grăbită nu a stipulat clauze suficiente pentru ca Arpechim Piteşti să fie vândută unui procesator de petrol de import în caz că OMV nu este interesată de această rafinărie şi petrochimie. OMV a fost interesată de exploatarea petrolului românesc şi achiziţionarea PETROM a făcut din mica afacere de stat austriacă un jucător global important. Este clar că pentru OLTCHIM şi ce a mai rămas din Arpechim este necesar un operator din spaţiul ex-sovietic. Ăia sunt interesaţi să intre pe piaţa UE fără vămuiri şi România ar fi o soluţie, dar după experienţa Mekhel (se pronunţă Mehel!) cu ruşii  trebuie să fii foarte atent! Criza economică ne-a repus pe tapet utilitatea şi capacitatea de rezistenţă a întreprinderilor româneşti. Este clară criza oţelului pe plan mondial, marele operator Arcelor Mittal are probleme în Franţa şi vrea să închidă o oţelărie, pe care francezii vor să renaţionalizeze. Să dea Domnu' să nu se vaite şi Combinatul de oţel de la Galaţi! Probabil că una din soluţii ar fi renaţionalizarea, dar chingile cretinilor de la FMI au aici un rol anti-industrial. Pentru că nu raţiunile de eficienţă economică trebuie să primeze în toate cazurile. Te poţi trezi că ai nevoie de ceva cum este acest CFR Marfă şi să nu-l mai poţi controla. La fel este şi cu Fabrica de Apă Grea de la Turnu Severin. Este clar că în toate aceste întreprinderi trebuie un management foarte atent şi nerisipitor pe ideea că este de la stat. Dar aici, la stat trebuie ca responsabilii industriali să nu fie condiţionaţi politic. Repet, am văzut efectele devastatoare ale politicului şi relei credinţe aplicată la stat de cei mai mari jefuitori post-decembrişti, ăia cu piei de oaie portocalii!

Am urmărit aseară pe doi intelectuali umanişti intervievaţi la Digi24 de Elena Vijulie. Erau Sever Voinescu şi Mircea Vasilescu. Mare lucru n-au spus, mai interesanţi sunt când nu vorbesc de politică, ci când scriu la Dilema veche. 

L-am urmărit şi pe Victor Ponta aseară la Antena3. Este un bun comunicator, mă bucur că a rezista la tentaţiile şovine care sunt perfecte pescuitorilor în ape tulburi din Ungaria vecină, care agită pe ungurii extremişti de aici cu tot felul de autonomii. Au existat în Regatul Maghiar scaunele secuieşti, actualele judeţe Harghita şi Covasna, (Ciuc şi Trei Scaune, dacă nu mă înşel, nu mai consult Wikipedia), dar o entitate comună, nu a fost! Guvernul său are mari probleme cu preşedinţi ijudeţeni care vor să se căpătuiască cu fonduri de la stat, şi Liviu Voinea este foarte cărpănos, le dă doar pentru datorii trecute, arieratele, nu ale mintale, alea financiare! Mă bucur că aşa numiţilor baroni li se mai dă peste nas. Unii dintre ei agită belicos meritele din alegerile parlamentare. Aceşti narcisişti de tot râsul trebuie să înţeleagă că nu ei, ci spiritul vindicativ general al electorului român a produs această victorie fără prizonieri în care PDL doar aparent şi procentual mai însemnă ceva. După cum se vede PDL este pe cale să se destructureze cu migraţii ale unor lideri de prim rang către PNL, cu trei moţiuni care împart partidul şi trei lideri în care doar Blaga poate avea un dialog cu celelalte partide de la putere. Vă imaginaţi un PDL condus de o ţaţă precum Elena, sau Monica, o procuroare  vindicativ bolşevică care vrea justiţie chiar dacă pereat PDL?  

Am terminat, în fine de citit Pe culmile disperării, poemul în proză, de debut al lui Cioran. Era o carte ferfeniţă, inundată, cu sublinieri ale unor trecuţi cititori, mai fără rost care mă împiedicau la lectură. Am terminat şi volumul Poveşti pentru oameni mari a lui Nicolae Manolescu. O povestirea sau două arată resurse a unui mare scriitor erotic refuzat! Sunt apoi interesante consideraţii literare, mai vechi sau mai noi. Am remarcat că NM este agasat într-o povestire de Borges de numele Astor Piazzola. Probabil că prin anii '80, de când provin însemnările, compozitorul argentinian era ca şi necunoscut  la noi. Acum la Filarmonica piteşteană este mai mereu în program, când se dă muzică sud americană şi de tango, unde Piazzola era un desăvârşit maestru. Mi-au plăcut însemnările jurnaliere şi m-a întristat relatarea chinurilor tatălui său înainte de sfârşit! Manolescu este unul din oamenii care ştiu să scrie bine şi cu stil! Jurnalul meu este mult mai plin de semne, cum se poartă acum, văd în revistele culturale că textele sunt definite prin număr de semne, procesorul Word facilitează asta şi literaţii nu ezită să ne spună câte semne trebuie să conţină un text publicabil. Al meu are nu mai puţin de 1279 de semne. Am tot schimbat numărul de semne din cauza corecturilor textului. Aferim!

Am văzut p'ai mei din campionatul englez, adică pe Liverpool cu Tottenham. La ce adversari aveau nu mă aşteptam la mare lucru, şi când Tottenham a întors scorul de la 1-0 la 2-1 pentru ei, am zis că asta este, atâta pot liverpoolezii mei (corect ar fi liverpoodlians!). Dar noul Liverpool are stofă şi au învins cu 3-2!   A fost etapă de Cupa Angliei şi un derbi aşteptat Manchester United contra Chelsea. Prima repriză a fost distracţie pentru MU, dar în repriza a doua Chelsea a egalat la 2-2 şi a presat pe cei de la United, că ar fi trebuit să câştige şi să se califice, meciul a fost o nebunie, cu atacuri şi contra-atacuri în valuri. Dacă îşi pun mintea cu Steaua nu-i văd bine pe ai noştri!     

P.S. Aflu că Nicolae Manolescu (74 ani, anul ăsta) urmează să fie înlocuit din postul de ambasador UNESCO  de mai tânărul Andrei Pleşu  (65 de ani). Mă bucur că un important om de cultură va fi înlocuit cu un alt intelectual autentic. În ciuda tutor opiniilor de părerist, ca noi toţi, de altfel, Pleşu este un important intelectual şi merită să ocupe demnităţi culturale! Dacă este aşa să moară de necaz şi oftică lubricul kripto securist Ion Spânu (seamănă cu ăla din Harap Alb!).